Aseara m-am intors din Bacau, orasul in care mi-am petrecut o mare parte din copilarie si cele mai multe vacante.
A devenit un oras frumusel, in plina dezvoltare, curatel, dar cam prea plin de semafoare care tin peste 60 de secunde.
Dar nu asta voraim sa va spun.
Intr-una din zile, ma uitam in agenda si gasesc numarul de telefon al unei prietene din copilarie. Cum nu eram sigur ca mai are acel numar de telefon, imi iau inima in dinti cu majoritatea arterelor si venelor care intra si ies din ea si, ca un om normal ce nu sunt, scriu un mesaj: “Buna Laura, sunt Andrei, daca ma mai tii minte. Vroiam sa stiu daca mai e al tau numarul asta de telefon.”
Si inevitabilul s-a produs. Suna telefonul si, la celalalt capat al firului, aud o voce cunoscuta. Era Laura care imi spunea ca mai este valabil acel numar si de ce nu am sunat.
Cred ca va intrebati acelasi lucru….imi era aiurea sa sun. Daca raspundea altcineva?
Vorbim noi ce vorbim si stabilim sa ne vedem pe la 9 in oras. Se face ora 9, ajung in centru si o sun. Ea imi spune ca este in SubWay cu niste cunoscuti. Ajung in bar si ma intalnesc cu fata, care mai era cu o “asociata” si cu doi prieteni.
Imi iau o bere si incepem sa depanam amintiri.
Dupa vreo ora de stat acolo la povesti ne indreptam catre barul ei si al Alinei: un local dragutel, micut, cu muzica buna si preturi la indemana. Mai greu de ajuns daca esti cu masina, dar daca esti pieton e amplasat chiar central, as putea spune.
Odata intrati in bar cu cine credeti ca dau ochii?!?!?!? Ei bine cu Andreea si cu o prietena de-a ei, Oana.
Ma asez la masa cu ele, ni se alatura si Laura, mai luam cate o bere, 2 , 3 ni se dezgeata limbile si incepem sa depanam amintiri care mai de care mai interesante. Inevitabil ajungem si la subiectul Scrisorile Andreei catre mine, scrisori cu care am amenintat-o ca le voi publica pe blog, iar ea a spus ca ma va da in judecata.
Se fac orele aproape 00:00 si Andreea ma roaga sa merg cu ea sa cumpere tigari. La cate beri aveam la bord, fiind si “lejer Matooool”, ma conformez si plec cu ea catre centru. Pe drum aflu ca tre’ sa facem si o escala la ea acasa sa lase un incarcator de camera video.
Ajunsi acolo, ea ia un tort de pe masa din bucatarie, eu ma uit putin ciudat. Imi prezinta apartamentul, amenajat cu bun gust si de la intrare fac cunostinta cu o pisicuta foarte pufoasa si jucausa. Tot atunci aflu ca e asa prietenoasa datorita faptului ca e in “calduri”. Plecam spre magazinul de tigari si ne intoarcem spre bar.
Ajunsi acolo, Andreea ii da tortul Oanei, sarbatorita din acea seara care implinea 29 de primaveri. La Multi Ani Oana, sa fii iubita si fericita!
Am uitat sa mentionez la masa noastra au mai venit o tipa Teo si cu prietenul. Ii salut si pe ei pe aceasta cale.
Mai depanam amintiri, mai spunem glume si plecam spre casile noastre pe mai multe sau mai putine carari.
Seara urmatoare istoria se repeta, o iau pe Laura de acasa si mergem in Pub82 (barul ei). Apare si Alina putin mai tarziu. Consumam noi ce consumam si hotaram sa mergem “la viata”. Ajunsi acolo, de cum am intrat eu am cam strambat din nas, la fel si fetele. Ne intoarcem repede in oras si mergem intr-un club, Republic parca, unde era muzica cam ca prin ClubA din Bucuresti combinat cu Karaoke. Mai schimbam o vorba, mai schitam niste pasi de dans. Ne simtEm bine. Unii mai mult, altii mai putin. Eu unul m-am simtit foarte bine, sper ca si fetele. Frate-miu si cei doi cunoscuti nu prea, nu era genul lor de muzica, dar dupa mai multe beri s-au mai dat si ei pe brazda.
Pe la 3 si jumatate hotaram sa plecam spre casile noastre. Ne luam ramas bun in fata barului, scimbam numere de telefon si amabilitati ca de despartire.
Si uite cum destinul, soarta poate, cu un singur sms dat cu teama sa nu deranjezi pe altcineva, poate face ca niste oameni care nu s-au mai vazut de vreo 4-5 ani sa reinnoade relatii de amicitie/prietenie. Cam ciudate caile vietii, dar pentru ca mi-a placut le iau ca atare si sper sa mai ajung cat de curand in Bacau si sa ma vad cu lumea.
Pe Curand, Dragii Mei!
DomnulK 