ce-am ratat….prin viata…

pai am ratat autocarul care trebuia sa ma duca la teatrul de papusi prin clasa a 2-a. si acum imi pare rau. m-am dus sa ma uit la librarie sa vad ce-au adus nou si m-a furat peisajul cateva zeci de minute bune, suficient cat autocarul cu doamna invatatoare  si cu restul colegilor sa pleca fara mine. Oricum nu adusesera nimic nou, dar pe vremea aceea nu stiu de ca ma atragea libraria ca un magnet.

Apoi, cand am mai crescut, si am descoperit si eu ce e femeia si cam cu ce se mananca, intr-o zi ploioasa coborasem din 311 la pache si asteptam sa iau 135-ul sa ma duc la prietena mea de pe acea vreme. Cum stateam in statie si asteptam, cu pletele desprinse si cu apa care se prelingea din parul meu pe umeri si pe haine, opreste un VW Bora in dreptul meu. se deschide portiera pe dreapta si o tipa blonda imi soune: URCA! ma uit in jur….eram singur. Ea spune din nou: te rog, uraca! eu nedumerit, stateam si ma uitam ca vitelul la poarta noua. Calculam in gand pe repede inainte: s ama urc? ce ma de pierdut? nu, nu m aurc eu o iubesc pe Dana, nu pot s ao insel… ridic privirea, fata blonda se uita la mine. Imi mai adresa o ultima invitatie: hai, urca! eu dau sa fac un pas spre masina…dar parca corpul  nu ma asculta si ma dau un pas inapoi. fata inchide portiera masinii si pleaca.

si azi ma mai intreb ce s-ar fi schimbat in viata mea daca as fi urcat in acea masina vw nou nouta, verde inchis cu o blonda la volan….

o alta isprava de acest gen a fost cand ma intorceam de la Piata Univaristatii spre casa cu eternul trei sute unspe<311>.

Urcasem la Rosetti si evident prinsesem loc. Odata cu mine urca si doua studente<cred pentru ca aveau mape in maini>. se aseaza pe locurile din fata mea, cu fata spre mine. eu trag cu ochiul din cand in cand la ele.  incepe sa se aglomereze in autobuz si sa fie galagie. asa ca arunc cu privirea la ele din ce in ce mai des.

una din ele, sau amandoua, observa ca imi place ce vad. pe la muncii , cea care era satena deschis< am uitat sa mentionez una era satena deschis cu parul usor ondulat iar cealalta bruneta cu ochii albastri> imi spune: spune ceva! eu las mai mult capul in pamant. ea adauga: stiu ca te uiti la mine de la Rosetti, spune-mi cum te numesti. daca la inceput aveam dubii ca vorbeste cu mine, acum eram sigur ca despre mine e vorba in propozitie. ma inrosesc la fata. Satena adauga, mai am o statie si cobor, stiu ca esti timid, da-mi numarul tau de telefon sa iesim la o cafea.

Autobuzul opreste in statie si cele doau fete coboara, pierzandu-s ein multime inainte ca eu sa ma pot hotara s ale spun cum ma cheam si numarul meu de telefon.

si uite asa viata noastra e presarata de situatii in care te intrebi: ce am ratat oare?